Sandu este un băieţel de 9 ani din Oradea, care trăieşte la un cuplu mai în vârstă împreună cu frăţiorul său de 4 ani. Aceşti oameni i-au luat în îngrijire din beciul cladirii, unde copii erau închişi în mijlocul iernii, nehrăniţi şi fără căldură. Cu toate că mama copiilor este bolnavă psihic, nu vrea să renunţe la copii, dar nici nu este în stare să îi îngrijească.
După ce copiii au ajuns la această familie, Sandu a început clasa I-a în mijlocul anului şcolar. Cu ajutorul şi răbdarea învăţătoarei s-a acomodat şi a reuşit să termine clasa I-a, dar încă era foarte speriat şi închis în sine. Din toamna anului 2011, când era în clasa a II-a, a început să frecventeze programul after-school al partenerului Dorcas, Fundația Diakonia. În câteva luni a devenit un copil mult mai deschis, vesel şi activ.
În primăvara anului 2012 copilul s-a înbolnăvit la ochiul stâng, dar din cauza lipsei tratamentului eficient, problema s-a agravat şi Sandu a fost internat in spital. Dupa câteva zile de la internare am vizitat copilul la spital, unde l-am găsit plimbându-se pe coridor, uitându-se cu ochii trişti în fiecare salon. Când ne-a observat, s-a bucurat tare de noi, pentru ca nu mai venise nimeni sa-l viziteze pana atunci. Era nespălat, în pijamale murdare, fără nici un produs de igienă, jucării sau alte lucruri necesare. După ce i-am facut o baie și l-am îmbrăcat în pijamalele curate aduse de noi, Sandu s-a transformat într-un copil îngrijit şi cu zâmbet pe faţă. Când a venit clipa despărţirii, ne-a rugat să mai stăm cu el, să nu-l lăsăm singur. Atunci am înţeles ce s-a petrecut în sufletul lui. Era singur şi speriat, şi-a adus aminte de timpul petrecut în beci, unde era lăsat de izbeliste.
La fundaţie ne-am rugat în fiecare zi împreună cu toţi copiii pentru vindecarea lui Sandu. Cât timp a mai stat în spital, l-am vizitat în fiecare zi. Dupa ce a ieșit din spital, s-a intors din nou în program, iar noi am mulţumit lui Dumnezeu pentru vindecarea lui.