Raveca

Cuvântul necondiționat nu este doar un adjectiv sau un adverb, ci reprezintă una dintre temele centrale împletite în viața Ravecăi. Este un cuvânt care explică un fapt atât de important și anume că puterea și impactul nu au de a face cu cât de bogat ești, ci cu cât de mult ești dispus să dai sau să sacrifici fără să pui vreo condiție sau limită. 

Născută și crescută în împrejurimile orașului Cluj-Napoca, Raveca, fiind cea mai mică dintre cei trei frați, s-a obișnuit devreme și repede cu viața activă și cu munca grea. Fiind responsabilă de multe lucruri în jurul casei, s-a imprimat repede în caracterul ei disponibilitatea de a-i ajuta pe mulți, indiferent de costurile implicate. Până în ziua de azi, ca urmare responsabilităților din copilărie și adolescență, încă lucrează pământul cu bucurie, încă îi slujește pe mulți cu drag și încă face naveta zilnic ca să îi poată ajuta pe ceilalți. 

Dar, trebuie să dăm un pic înapoi și să ne îndreptăm atenția asupra unei promisiuni care s-a transformat într-o binecuvântare peste generații. Străbunicul Ravecăi a fost omorât în Primul Război Mondial. Din această pricină, atunci când venise vremea ca bărbații să fie recrutați pentru a lupta în cel de-al Doilea Război Mondial, mama Ravecăi mergea în sanctuarul bisericii să se roage ca tatăl ei, adică bunicul Ravecăi, să nu fie recrutat. Rugăciunea fusese ascultată. Bunicul Ravecăi nu a mai fost selectat pentru că era orfan de război. Din păcate însă, acesta a urmat apoi calea dependenței de alcool, lucru care a determinat-o pe mama Ravecăi să facă promisiunea că dacă Dumnezeu îi va da un soț care să nu aibă probleme cu alcoolul, ea își va dedica viața lui Dumnezeu.

Dumnezeu i-a dăruit un asemenea soț, doar că ea și-a amintit de promisiunea făcut ani mai târziu când a participat la prima adunare a Oastei Domnului din satul lor. Împlinirea promisiunii a adus și a modelat credința în toate generațiile care au urmat. 

Vasile, soțul Ravecăi, a trebuit să lipsească mult de acasă din pricina serviciului. Înainte de anii 90, a lucrat pentru institutul minier ceea ce a presupus multiple delegații. Mai târziu, după ce granițele s-au deschis, Vasile și-a început cariera de șofer de tir, fapt care l-a ținut și mai mult pe drumuri, departe de casă.

S-a întâmplat o dată că trebuia să fie plecat într-o cursă de doar o săptămână care s-a transformat într-o lună. Rămăsese blocat într-o altă țară, fără bani, fără mâncare, fără telefon. Nu se putea întoarce acasă fiindcă nu avea un client care să îi încarce tirul și deci nu putea reveni cu el gol. Reacția Ravecăi, redată mai sus, descrie momentul în care, în cele din urmă, și-a văzut soțul înapoi acasă. Doar că, Raveca se luminează de fiecare dată când își vede soțul chiar dacă ultima dată când a intrat în casă a fost cu cinci minute în urmă.

Începând din anul 1993, Raveca s-a implicat în multe proiecte Dorcas. Mai întâi a lucrat în proiectul Family Care, anchetând multe cazuri sociale și reușind să ajute, în trei ani de zile, peste 2,000 de familii din toată România. Mai apoi, a fost parte din inițiativele de antreprenoriat social realizate în colaborare cu organizația Dorcas. A lucrat într-o seră, plantând crini și gladiole, pe care apoi le vindea. În cele din urmă, a acceptat să lucreze pentru Mana, magazinul caritabil al organizației.  

Raveca îi caută pe cei care au nevoie de ajutor – de la cei mai tineri la cei mai bătrâni. Înflorește când casa ei este plină de oameni. Cu fiecare ocazie, îi place să invite oameni la ea acasă, indiferent că sunt prieteni sau străini. Grupuri de tineri i-au umplut casa de nenumărate ori. Mulți au fost găzduiți și bine hrăniți de Raveca. Își face timp să îi viziteze pe cei în vârstă, mereu gata să le asculte poveștile fără sfârșit și mereu gata să le arate dragoste necondiționată. Se bucură de fiecare oportunitate de a sluji. A susținut timp de mai bine de 10 ani o fetiță din Kenya care astăzi este asistent medical și voluntar Dorcas.  

Împlinirea ei cea mai mare vine dintr-o inimă care crede necondiționat și care poate astfel să iubească, să investească, să se sacrifice și să dăruiască fără limite și condiții.