Șansa Anastasiei

Batrânica Anastasia este în proiectul “Ajută un bătrân” din 2008. Ea are o fată care trăiește dinr-un salariu minim, astfel că nu își poate susține financiar mama.
Anastasia  trăieste într-un apartament mic de 18 metri pătrați.

Ea are probleme cu auzul din 2003, când, datorită unei lovituri primite de la un vecin beat, supărat că acesta a aprins lumina pe coridor, a devenit surdă. Și-a cumpărat un aparat auditiv, dar se pare că nici acesta nu o ajută prea mult. Acest handicap îi influiențează negativ viața ei socială: nu mai poate vorbi la telefon cu prietenele ori cu fratele ei care locuiește în alt oraș. Este foarte dificil pentru Anastasia să facă lucruri simple, cum ar fi să meargă la cumpărături și să le plătească pentru că nu înțelege ce i se spune.

De când a intrat în proiect, ea a fost ajutată lunar cu pachete alimentare, și cu alte lucruri de care avea nevoie. După cum spune ea, o mare bucurie a ei este că poate participa la întâlnirile săptămânale de rugăciune, dar câteodata izbucnește în plâns pentru că nu înțelege bine ce se vorbește acolo. Are sentimentul uneori că ceilalți râd de ea pentru că trebuie să i se repete ca să înțeleagă, dar aici, la întâlniri, ea are sentimentul acceptării și are și șansa să învețe să coopereze cu cei din jurul ei în ciuda problemelor cu auzul.

Un alt beneficiu al proiectului, foarte apreciat de ea este posibilitatea de a merge în excursii cu ceilalți vârstnici și cu copiii din proiectele Dorcas. Pentru bătrânica Anastasia, acestea sunt evenimente speciale care aduc multă bucurie unei ființe izolate. Prin intermediul proiectului, prin activitățile la care participă, ea are șansa să comunice cu ceilalți și să primească susținerea pentru a merge înainte în ciuda neajunsului pe care-l are.